Tabita Cherecheș se ocupă de afacerile familiei, cea cu magazinul de rochii pentru evenimente și cofetăriile, care s-au prăbușit în anul în care Cătălin Cherecheș și socrii săi au avut probleme cu legea. Tocmai pentru că aceste afaceri nu merg bine, Tabita Cherecheș a luat decizia să încerce și în alte domenii.

Astfel, conform datelor consultate de FANATIK la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), Tabita Cherecheș a depus, pe 1 iulie 2024, două cereri de înregistrare marcă. Prima marcă este “BAIA MARE TV”,scrisă cu litere albastre. Această marcă a fost înregistrată pentru produse de imprimerie, papetărie și rechizite școlare, servicii de publicitate, marketing și promovare. De asemenea, marca “BAIA MARE TV” mai poate fi folosită pentru servicii de telecomunicații și telecomunicații, servicii educative, de divertisment și sportive.

Cealaltă marcă înregistrată de Tabita Cherecheș este “eMM”, în care “e” este de culoare galbenă, iar “MM” în verde, clasele de produse și servicii fiind aceleași ca la “BAIA MARE TV”.

Este de remarcat faptul că mărcile înregistrate de Tabita Cherecheș există deja, dar au alte caracteristici. Marca “Baia Mare TV”, cu roșu și albastru, deține site-ul de știri baiamaretv.ro, în timp ce “eMM”.ro (scris cu galben, verde și albastru) este o platformă online de știri deținută de XAOS Regional Media, companie media din județul Maramureș.

Soția lui Cătălin Cherecheș a plătit 1.600 euro pentru cele două mărci

Conform site-ului OSIM, consultat de FANATIK, mărcile înregistrate de Tabita Cherecheș costă fiecare câte 510 euro, care includ și o clasă NISA. Clasele suplimentare se taxează cu câte 55 de euro, ceea ce înseamnă că soția lui Cătălin Cherecheș a achitat în total, pentru cele două mărci, 1.350 euro fără TVA, adică aproximativ 1.600 euro.

Din punct de vedere contabil, marca este un activ care poate fi vândut, închiriat, evaluat sau gajat, iar din punct de vedere comercial este baza strategiei de vânzări, ea generând reputație și o bază stabilă de clienți, conform OSIM. Legea Mărcilor 84/1998 şi legea 11/1991 a Concurenţei Neloiale oferă pârghiile coercitive necesare pentru a interzice terţilor să utilizeze marca fără acordul celui care o deține.