• Imaginați-vă că e 5 dimineața. Se aud bombe căzând în apropiere, cerul de noapte e iluminat de explozii. A început războiul. Vă luați copilul, actele și banii din casă. Urcați în mașină…

• ”Am parcurs de la Kiev 900 de kilometri cu mașina, doar eu și fetița mea. Când am ajuns aproape de granița cu România, ultimii cinci kilometri i-am făcut în trei zile (…) Acasă nu mai este energie electrică, nu mai e căldură. Din cauza sirenelor, copiii nu mai pot face nici școala online. Nu mă pot întoarce”.

• ”Soțul meu e în Harkov. Apartamentul nostru e distrus.
Stăm, deocamdată, în Baia Mare, dar când războiul va fi gata, mergem acasă”.

• ”Îmi place că e nevoie de mine aici, în Baia Mare, că pot fi de ajutor, că pot sprijini oamenii. Îmi place totul aici: orașul, vremea, natura, oamenii. Înțeleg cam 50% deja din ceea ce vorbesc localnicii. Dacă voi avea o oportunitate, cu plăcere voi rămâne”.

• ”Mulți dintre prietenii noștri s-au mutat în Germania, spre exemplu, și îmi spun că nu se vor întoarce în Ucraina niciodată. Dar eu am altă părere. Dacă niciunul dintre noi nu se mai întoarce, ce se întâmplă acolo? Au distrus totul și trebuie să reclădim!”

E trist să fii nevoit să scrii despre astfel de situații. E ceva ce nu ne-am dori să trăim. Dar, căutând binele în orice rău, e minunat să găsești oameni precum cei din acest reportaj. Mai întâi, românii noștri. Tineri care oferă sprijin necondiționat. Și o fac în modul lor, juvenil, inspirat de propria experiență. Deloc facilă. Apoi, ucrainenii. Care devin ”ai noștri” și, în ciuda fricii, a pierderilor, a neputinței, oferă exemple de putere. Amestecându-se în acest tumult al războiului, cele două părți au format un întreg. Și a primit numele de ROUA…

• un centru construit pe ideile și nevoile ucrainenilor

Începând cu luna aprilie, centrul ROUA de pe strada Magnoliei nr. 10 din Baia Mare pune la dispoziția migranților din Ucraina un spațiu în care pot beneficia de servicii integrate și spații de socializare pentru toate vârstele. Asociațiile DEIS, City Makers, YMCA România, YMCA Baia Mare, Rotaract Baia Mare și Reinvent și-au unit forțele și resursele punând bazele unui centru comunitar pentru cei care au fugit din fața războiului și s-au stabilit în municipiul Baia Mare și în județul Maramureș.
Conceptul POYA/ ROUA a fost dezvoltat printr-un proces de co-creare, activitățile și serviciile fiind gândite împreună cu un grup de inițiativă format din membrii comunității ucrainene stabiliți în Baia Mare și membri ai ONG-urilor locale.
”În primele două săptămâni de la izbucnirea războiului din Ucraina a fost foarte mare aglomerație la vamă (Sighet, n.r.) și întrebarea pe care mi-am pus-o a fost ce fac oamenii care trec de graniță? Acolo primeau suport, pachete, ajungeau la cazări și, apoi, ce? Trebuiau integrați în comunitate. Și în contextul acesta a apărut ideea centrului comunitar ROUA, practic România – Ucraina. Am identificat clădirea, finanțatorul (ActionAid) și am făcut o primă intâlnire cu mai mulți ucraineni pentru a-i întreba ce ar dori să se întâmple aici, la centru. Construind totul pe ideile și nevoile lor, am continuat, am căutat finanțări, am deschis centrul. Acum, avem o echipă de români, pe zona de management în relația cu autoritățile, și o echipă de ucraineni, în relația cu migranții”, explică Diana Sabo, coordonatorul centrului comunitar ROUA.
Inițiatorii acestui proiect consideră că, în procesul de integrare în comunitatea locală a acestor oameni, este importantă o intervenție personalizată, adaptată nevoilor specifice ale fiecărui individ, dar și a comunită­ții ca întreg.

• 700 de ucraineni beneficiari adulți. Plus copii…

Serviciile oferite de ROUA au două componente. Mai întâi – un centru logistic pe strada Europa nr. 53 din Baia Mare, care funcționează de la începutul războiului ca magazin social, unde membrii comunității ucrainene din Maramureș vin, de două ori pe săptămână, marțea și vinerea, între orele 16 și 20, pentru a-și face provizii de: alimente, produse de igienă și îmbrăcăminte.
A doua componentă e centrul comunitar de pe strada Magnoliei nr. 10 din Baia Mare, unde se oferă servicii integrate pentru toate categoriile de vârstă, cu participarea activă a comunității ucrainene: activități de zi pentru copii, preadolescenți și adolescenți, cursuri de bază de limba română și engleză pentru toate vârstele, consiliere psihosocială și legal-administrativă, spațiu de socializare și petrecere a timpului liber și oportunitatea de a organiza diverse evenimente în cadrul comunității.
Toate aceste activități sunt oferite gratuit, cu implicarea directă a comunității ucrainenilor din Maramureș.
”Informațiile sunt foarte împrăștiate, iar noi încercăm să fim un filtru pentru ca ucrainenii să primească informațiile corecte legate de: ajutorul de la stat, programul 50/ 20, protecția temporară, programări la doctori – acum suntem în plin proces de a identifica doctori de familie -, activități pentru copii. În momentul în care am vizualizat acest centru am fă­cut-o ca un spațiu de întâlnire a lor, de a fi împreună. Am organizat eve­nimente de socializare ca să se cunoască între ei și să înceapă să se bazeze pe ei, unii pe ceilalți. Ideea e de a construi o comunitate, de a împuternici comunitatea ucraineană să se gestioneze, să nu fie doar beneficiari ai unor servicii, ci să se ajute singuri. Așa am ajuns la aproximativ 700 beneficiari, doar adulți, care, în medie, au 1-3 copii”, adaugă Diana Sabo.
Așadar, de serviciile ROUA poate beneficia gratuit orice cetățean ucrainean care s-a stabilit în Baia Mare sau în Maramureș sau care se află doar în tranzit în județul nostru, cu sprijinul Disaster Emergency Committee, prin ”ActionAid”, YMCA Europe, Asociaţia pentru Relaţii Comunitare, FONSS, HHC Romania şi Consiliul Tineretului din România.

• audienți în Baia Mare, online în Ucraina

În acest întreg, clădit exclusiv prin implicarea tinerilor, a ucrainenilor și a finanțatorilor externi, printr-un efort comun al comunității ROUA și Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, la Școala Gimnazială ”Dr. Victor Babeș” Baia Mare funcționează, începând cu anul școlar curent, și clase în care elevii ucraineni pot învăța în limba maternă. Au șansa de a merge la școală, de a vorbi limba proprie, de a lega prietenii. De a învăța.

”Aici, în Baia Mare, acești elevi sunt doar audienți, ei sunt înregistrați la școlile din Ucraina, unde participă la cursurile online, în continuare. Important e ca ei să iasă din casă, să nu piardă sentimentul de socializare, programul de predare la clasă, aspecte ce joacă un rol esențial în dezvoltarea lor emoțională. Sunt undeva la 40 de copii care, după orele de curs de la Școala ”Dr. Victor Babeș”, vin la centru, la afterschool, unde își fac temele, iar apoi beneficiază de cursuri de limba română, limba engleză, activități de educație nonformală”, mai punctează Diana Sabo.

• oportunitatea de… a face ceva

Pe lângă armonizarea diferențelor culturale și oferirea de spațiu educațional, la centrul ROUA are loc și un important proces în care beneficiarii direcți ai centrului au devenit co-fondatori, co-proprietari, crescând, astfel, sentimentul de apartenență și responsabilitate.
”Am venit cu know-how de pe tineret, obiectivul principal fiind acela de a ne asigura că stimulăm simțul demnității. Pentru că niște oameni, care au avut niște poziții sociale, acolo, în Ucraina, s-au trezit dintr-o dată fără casă, fără viață. A fost lovitură mare, iar noi, aici, ne asigurăm, cu mare grijă, că ei rămân demni în fața ororilor pe care acest război le face. Avem ucraineni din toate zonele, Kiev, Harkov, Zaporojie etc. Avem oameni care au pierdut totul, nu mai au nimic. Dar cu toții duc situația cu brio, cu multă demnitate. Și e o postură în care mă întreb dacă aș fi capabilă de atâta putere dacă nu ar mai exista casa mea, poate familia mea, prietenii mei. Și, totuși, ei sunt aici și fac atâtea lucruri pentru ucrainenii lor”, mărturisește Diana Sabo.
16 români, 12 ucraineni, cu toții sunt pe baricade nonstop. Centrul, prin cei implicați activ, ”funcționează”, practic, zi-noapte, inclusiv în weekenduri. ”Ucrainenii implicați în activitatea centrului sunt minunați. Și avem de-a face cu oameni care, înainte de război, au avut joburi diverse, de la agent imobiliar, polițist, antreprenor la arhitect, profesor, psiholog. Și se înțeleg foarte bine. Cel mai mult îmi place când își sărbătoresc zilele de naștere. Sunt momente emoționante în care, de fiecare dată, fac discursuri, în engleză, ca să înțelegem și noi, în care menționează despre cât de recunoscători sunt de faptul că beneficiază de oportunitatea de a face ceva”, subliniază Diana Sabo.

• ”interacționeaz cu ucrainenii pentru a afla nevoie lor, problemele lor”

Este cazul Svetlanei. Are 34 de ani, e polițistă și originară din Harkov, al doilea oraș ca mărime din Ucraina. A venit în martie, în Baia Mare, împreună cu băiatul ei și două rude, dar a ajuns, ulterior, în Italia, pentru a se revedea cu soțul ei, plecat din Ucraina la momentul declanșării războiului.
Este una dintre ucrainencele implicate în activarea centrului ROUA.

”Soțul meu e patriot, a plecat din Italia în Ucraina. Așa am hotărât să revenim în Baia Mare, mai ales că și sora mea ajunsese aici. Aici, am găsit oameni frumoși și de ajutor. La început am făcut voluntariat, încercând să ajut ucrainenii care ajungeau în zonă, iar apoi am contribuit la punerea bazelor acestui centru. Pentru mine, e mare lucru. E un mare ajutor să avem un loc unde găsim răspunsuri la toate întrebările. Lucrez deja aici, unde interacționeaz cu ucrainenii pentru a afla nevoile lor, problemele lor, de la cele sanitare, umanitare, orice problemă încercăm să o rezolvăm”, spune deschis Svetlana.
E mândră că poate fi de ajutor, e un sentiment unic, ce nu poate fi înlocuit în aceste zile tulburi în care veștile celor ră­mași acasă sunt îngrijorătoare, triste, greu de digerat.
”Acasă, în orașele noastre, nu e o situație bună. Zona e ocupată, apartamentul îmi e distrus, prietenii ne sunt împrăștiați prin Europa. E trist. Toți ucrainenii trăiesc acum în două lumi. Locuim aici sau acolo, dar gândurile ne sunt acasă, unde se află părinții noștri, rudele. Dar când războiul se va sfârși, vom merge acasă”, destăinuie – cu lacrimi în ochi – Svetlana.

• bucurie din lucruri mărunte: un job, cazare, școală pentru copil

Înainte de război, avea o viață frumoasă, într-o țară sigură, o carieră – manager agenție imobiliară în capitala Ucrainei, o familie împlinită.

Alevtina are 36 de ani, iar povestea ei e plină de emoție. Și-a părăsit casa încă din prima zi.

”La 4 dimineața, când au început să bombardeze aeroportul din Kiev, eu și fetița ne-am trezit. Cu hainele de pe noi, pijamele și documentele, o oră mai târziu plecam de acasă. Plănuiam să mergem la țară, dar când am ajuns acolo am înțeles că trebuie să plecăm spre granițe. Cea mai aproape era România”, povestește Alevtina.

După 900 de kilometri parcurși în cea mai tensionată situație posibilă, ucraineanca și fetița ei au ajuns la granița cu România, la Sighet. Din cauza fluxului mare de cetățeni ucraineni care încercau să ajungă în țara noastră, Alevtina și fetița ei au parcurs ultimii cinci kilometri în… trei zile.

”A fost cel mai dificil drum. Am fost speriată. Citeam știrile la fiecare două minute. Dar mă gândeam doar la copil”, e replica ei.

A ajuns, apoi, în Baia Mare. Unde, în circumstanțe favorabile, a intrat în proiectul ROUA și este unul dintre stâlpii de bază ai organizării.

”Aici, în Baia Mare, am găsit un loc sigur, o școală pentru fetița mea, cazare și, foarte important, un loc de muncă. Mă bucur că am șansa să fac așa ceva. Lucrez ca tran­s­lator, dau o mână de ajutor la depozit, orice e nevoie, iar fetița mea poate merge la școală”, arată Alevtina.

• ”sunteți tare de treabă voi, românii. Dar vreau acasă”

Parțial e bine. Pentru că jumătatea Alevtinei e în Kiev. Părinții ei sunt acolo.

”Soțul meu e în Ucraina, e polițist de mulți ani. Dar atmosfera în Kiev e foarte dificilă, nu mai e energie electrică, nu e căldură, copiii, din cauza sirenelor, nu mai fac școală online, profesorii nu mai predau. Și vine iarna. Iar iarna din Ucraina e foarte grea, zapadă multă, temperaturi de -20/ -25 grade. Mi-e frică să mă gândesc că părinții sunt acolo. Nu-mi place sentimentul, mai ales că nimeni nu primește niciun fel de ajutor în Kiev”, arată Alevtina.

Speranța ei e, totuși, că lucrurile se vor liniști, iar în primăvară s-ar putea întoarce la Kiev.
”Mulți dintre prietenii mei s-au mutat în Germania, dar eu nu am planuri de a merge într-o altă țară. Dacă niciunul dintre noi nu se întoarce acasă, ce se va întâmpla acolo? Au distrus totul și trebuie să reclădim. Sper din suflet că mă voi întoarce. Îmi place România, Baia Mare, oamenii de aici, sunt recunoscătoare pentru tot. Sunteți tare de treabă voi, românii. Dar vreau acasă”, încheie Alevtina, în lacrimi.

• ”uite, azi era ziua mea liberă, dar am venit la centru. Îmi place ce fac aici”

Ajunsă în Baia Mare, tot prin luna martie, Victoria (38 ani, Harkov) a întâlnit-o pe Diana și, cu ajutorul tuturor celor implicați, a contribuit și ea la demararea acestui centru.

Sentimentul de a oferi suport și de a vedea feedbackul pozitiv din jur e de neprețuit, iar experiența personală în varii domenii, de la învățământ la antreprenoriat, i-a fost de mare ajutor.

”Prin acest centru, am început să oferim suport, să comunicăm cu ucrainenii, să ajutăm oamenii să se înregistreze, să obțină protecție temporară, să găsească ajutor, să vorbească limba proprie. Aici, facem multe lucruri. Mă simt ca acasă. Îmi place că e nevoie de mine, că pot fi de ajutor. Uite, azi era ziua mea liberă, dar am venit la centru. Îmi place ce fac aici. Sincer, cu plăcere aș vrea să rămân aici pentru că ni­mic nu mă așteaptă acolo, în Ucraina, poate fi o șansă pentru mine să încep o nouă viață. Îmi doresc ca fiul meu să locuiască într-o astfel de țară frumoasă, cu oameni frumoși. Îmi place totul, orașul, vremea, natura, oamenii”, spune Victoria. În ultimele luni, Victoria a avut curajul să meargă de trei ori acasă. ”De fiecare dată când văd Ucraina, sufletul îmi prinde viață”, afirmă cu emoție Victoria. Acasă, i-au ră­mas părinții, dar speră ca, în curând, să se reunească cu ei, aici, în Baia Mare.

Luna aceasta se împlinesc nouă luni de la declanșarea conflictului ar­mat în țara vecină. Zeci de săptămâni în care ucrai­nenii și-au înfruntat cea mai mare temere: războiul. Și sunt peste 200 de zile care definesc românul. ”Mă întreabă oamenii de ce îi ajut? Ei (ucrainenii, n.r.) m-ar fi ajutat? Nu știu dacă m-ar fi ajutat, dar asta nu spune nimic despre mine, ci despre ei. Eu sunt responsabilă doar de ceea ce pot să fac eu…”, conchide Diana.

Centrul ROUA are finanțare aprobată pentru încă șase luni, începând cu octombrie a.c., dar, cu sprijin extern, ar putea funcționa pe toată durata conflictului armat din Ucraina.
Și bine ar fi. E un loc plin de energii pozitive, un spațiu care dă rost vieților brusc întrerupte de război. E un centru al încrederii. Al speranței că, în lume, poate fi bine…

Material realizat de Maria Stoica – Reportaj realizat cu o bursă din programul „Consolidarea rezilienței democrațiilor vestice ca reacție la războiul din Ucraina și la consecințele acestuia la nivel european și mondial”, derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent și Fundația ”Friedrich Naumann pentru Libertate”. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a celor două organizații.