Atmosfera şi organizare

SAGA Festival 2021 trebuia să aibă loc în 2019, a fost amânat de câteva ori până în 2020 şi apoi din cauza pandemiei mutat în vara lui 2021 şi apoi în septembrie. S-a desfăşurat la Romaero Băneasa şi a adus împreună peste 40.000 de iubitori de muzică house şi nu numai. Având în vedere mărimea uriaşă a Romaero Băneasa, cei 40.000 de oameni erau bine dispersaţi şi păreau mult mai puţini. Cozi au fost la top up şi mâncare, dar nu uriaşe, iar cele care au fost mari au fost provocate de neştiinţă. Şi eu am stat 40 de minute la coada la top up, neştiind că nu e doar o singură casă la hangarul cu mâncare.

SAGA a fost criticat în online pentru că a dus la blocarea nordului Capitalei şi nu a fost antifonat deloc, muzica ţinând trează multă lume din Sectorul 1. E un risc oarecum asumat şi impus de faptul că nu prea ai unde să ţii un eveniment de genul în Capitală. Împărţirea în scene a fost inteligentă şi am avut varietate: artiştii mari din zona EDM la scena principală, cea în formă de navă Star Wars, o scenă-hangar Heat cu techno dur, o scenă Switch unde mixau artişti locali şi era cu precădere muzică hip-hop, iar mai în spate o zonă cu house pur şi o scenă GAIA cu muzică tip Nostalgia (N&D, Andre, LA şi alţii), înfiinţată la un soi de parc de distracţii cu maşinuţe.

Accesul la festival se făcea cu test Covid-19 (fie făcut pe loc, fie făcut înainte) sau cu certificat de vaccinare, dar şi cu document ce atestă că a trecut numărul necesar de zile de la vindecarea după infectare.

Existau şi două zone înalte VIP, ca un soi de loje de stadion, plus un avion vopsit cu graffiti unde se ţinea o petrecere claustrofobică cu mult fum şi bas. Un hangar întreg era dedicat pentru zona de food, dar erau şi camionete separate şi multe standuri cu mâncare şi băutură. Puteai să te opreşti la standul Heineken pentru nişte relaxare, era şi o roată panoramică în miniatură şi un alt avion lângă zona VIP pe care îl puteai vizita (fără party înăuntru).

Exista şi un Silent Disco pentru cei care iubesc fenomenul. Designul scenei principale era undeva între pieptul unui robot Transformers, nava Star Wars şi castel întunecat de vampiri când se stingeau luminile. Au fost efecte pirotehnice din plin, jocuri de lumină excelent sincronizate şi am avut şi show cu drone în fiecare seară, proiectând diferite simboluri pe cer. În ultima noapte s-a lăsat şi cu artificii spectaculoase la final.

Ca reproş la organizare aş avea încălecarea muzicii între scene, cea main şi cea Heat de exemplu suprapunându-şi beat-urile, basul. Hangarul cu techno domina de altfel cu basul său mai tot evenimentul. Am şi un uriaş reproş legat de toalete care erau un dezastru total, ca igienizare, miros, surse de apă şi hârtie igienică. Majoritatea acelor toalete ecologice erau preapline încă de vineri.

Mâncare şi băutură

Nu am mai văzut aşa mare varietate la mâncare şi băutura la un festival de multă vreme, poate niciodată. Puteai bea limonadă, gin tonic, vreo 10 cocktailuri pe bază de Red Bull, inclusiv cu pepene roşu şi fructul pasiunii, vodka, bere Heineken, whisky şi multe carbogazoase. Băuturile la sticlă erau date fără capac, pentru a nu se arunca spre festivalieri sau artişti.

La mâncare era iar destul de multă varietate, de la burgeri la pizza de la Jerry’s sau Camioneta, la fructele de mare prăjite la Drunken Squid, care dominau prin miros vreo jumătate de festival, dar şi Pulled Pork, pui prăjit, tortilla şi gofre. Era şi îngheţată, dar şi o camionetă cu wurst şi una pentru iubitorii de cafea. Faţă de alte festivaluri toate restaurantele sau truck-urile au stat deschise şi la ore avansate şi au stat binişor cu stocurile.

Doar standul Red Bull a rămas destul de rapid fără ingrediente. Păcat că locurile de stat jos erau limitate, aşa că mai toţi au mâncat în picioare. La 40.000 de oameni, dacă 2000 aveau loc de stat jos simultan era bine. Cocktailurile cu Red Bull erau 25 lei, burgerii ajungeau şi la 45 lei, iar pizza şi wurst erau undeva la 30 de lei. Plata se făcea cu brăţări luate de la intrare şi alimentate la puncte de top up sau online.

Muzica

Pentru că e greu să fii în mai multe locuri simultan, a trebuit să fiu selectiv. Am vrut neapărat să prind DJ Gojira la scena Switch, iar podcasterul meu preferat a făcut show mixând Queen excelent, a pus şi nişte dubstep şi DNB, fiind cam singurul care a abordat aceste genuri ca intenţie, nu ca o coincidenţă. S-a conectat excelent la public şi întreba la fiecare 20 de minute dacă toată lumea e OK.

Amelie Lens a oferit un techno dur, care aproape că punea în pericol integritatea structurală a hangarului. Don Diablo a venit pe mainstage pentru a îşi lansa noul album şi a fost foarte entuziast. Parcă publicul nu s-a conectat complet la vibe-ul său şi a păstrat energia pentru Tiesto. Am înţeles şi că a fost supărat că i s-a tăiat o piesă la final.

Tiesto a avut poate cel mai lung set şi ne-a trecut prin toată discografia sa, de la „The Business” la „Escape Me” şi remixul pentru „Lasting Lover”. A avut jocuri complexe de lumini şi multiple efecte pirotehnice şi a sosit după un joc de 5 minute cu dronele şi după o împrăştiere uriaşă de confetti, care a redat energia publicului care petrecuse deja 4-5 ore la festival.

DJ-ul olandez îşi continuă evoluţia, lăsând în urma trance-ul şi intrând până la brâu în cultura EDM. Vorbim despre omul care a creat „Adagio for Strings”, „Lethal Industry”, „Traffic”. „Elements of Life” şi a bifat colaborări cu mari voci feminine. Dacă nu existau show-urile sale Magik şi Elements of Life nu ar fi existat Tomorrowland şi poate nici Saga. Tiesto este sinonim cu muzica trance şi mai nou cu o parte respectabilă din EDM. Tiesto are un sound de arenă şi e ideal pentru concertele de anvergură, ca Saga, nu e făcut pentru a fi ascultat în incinte mici.

Masked Wolf, sosit pentru prima oară în Europa a cântat o piesă în colaborare cu Grasu XXL şi evident ne-a adus hitul „Astronaut In the Ocean”, fredonat de toată lumea la unison. Nervo a cântat cu Alexandra Stan piesa „Come Into My World”. Antonia şi Avalan au urcat pe scenă principală pentru a cânta imnul SAGA, „Take Me Somewhere

John Newman a ţinut un DJ set incendiar, diferit de ce îl ştiam noi, arătând că ştie şi la platane nu e doar un creator desăvârşit de hituri prietenoase cu radioul.

Vini Vici a adus un vibe ceva mai dur, s-a dus înspre hardcore, provocând lumea să danseze hardstyle, a mixat nişte Queen şi a sunat pur olandez, deşi e un DJ din Israel. Sună ca luat dintr-un video cu Techno Viking, de pe străzile din Amsterdan sau din cluburile din Berlin.

Alan Walker e omul care ne-a pus Skrillex „Bangarang” la scena principală, aprinzând imediat călcâiele adolescenţilor din public. A avut un vibe foarte „techy”, cu imaginea sa cu glugă şi mască şi proiecţii tip Matrix pe zona sa de mixaj. A mixat hituri de la Sia şi am auzit şi cele mai de succes track-uri ale sale de pe Spotify, „Sweet Dreams” şi „Faded”. Walker a etalat un aer mai emo şi multe voci femine, dar şi extra sintetizatoare faţă de cei dinaintea sa.

Carl Cox, decanul de vârstă al festivalului, la aproape 60 de ani a reuşit să ajungă la aproape 2 ore de party continuu, dacă nu şi mai mult, dovedind de ce e un nume de bază în muzica house. Toţi oamenii din hangarul dedicat techno erau transpiraţi, aerul era înnăbuşitor, locul era energie pură, argint viu. Laserele verzi proiectate în 3D şi etern mişcătoare îţi dădeau senzaţia că eşti într-o imprimantă 3D care „te rescrie”.

Concluzii

Pentru un prim festival SAGA a fost o reuşită. E drept că şi ALDA, din spatele său are o experienţă îndelungată cu evenimente de genul The Mission, dar unul de anvergura celui din Bucureşti nu cred că s-a mai făcut până acum sau cel puţin nu unul axat pe muzică electronică cu peste 40.000 oameni.