Meseria de jurnalist de teren nu e cu nimic mai presus, dar nici mai prejos decât cea de polițist, pompier, paramedic sau muncitor. Este o muncă făcută la firul ierbii, în ploaie, în frig, la ore imposibile, pentru ca publicul să aibă acces la informații reale și prompte. Iar ceea ce s-a întâmplat aseară, la limita dintre județele Maramureș și Satu Mare, e un exemplu clar despre cum respectul pentru această meserie dispare atunci când uniforma e folosită ca paravan pentru micile răzbunări personale.

Am fost singurii reprezentanți ai presei prezenți la fața locului – noi, cei de la baiamaretv.ro și vasiledale.ro. Cu legitimațiile la vedere, cu microfonul în mână, exact așa cum prevede legea și deontologia profesională. Ce am primit în schimb? O lecție de dispreț și abuz, din partea unor persoane care ar trebui să fie garantul siguranței și încrederii, nu al intimidării.

Zona intervenției nu era inițial delimitată. Nicio bandă, niciun semn, nimic care să indice că ne-am afla într-un spațiu restricționat. Eram poziționați la zeci de metri de intervenția salvatorilor, fără să stânjenim sub nicio formă munca acestora. Asta nu i-a împiedicat pe unii polițiști să devină brusc deranjați de prezența noastră și să încerce să ne alunge cu forța. Și cum n-au reușit să ne convingă, au adus „doi popici” și au simulat o delimitare a zonei – după ce au realizat că n-au niciun temei real pentru a ne ține departe.

Mai grav, în loc să apere legea, un polițist de la IPJ Satu Mare a fost trimis să ne bage lanterna în ochi. De ce? Pentru că așa „a vrut mușchiul” unui superior, deranjat probabil că jurnalistul nu stă unde i se ordonă. În același timp, un personaj „de-al casei” – posibil amic de-al forțelor de ordine – transmitea live, nestingherit, din interiorul intervenției. El nu era alungat. Nu i se cerea să se retragă. Nu i se punea lanterna în ochi. Pentru unii, legea e opțională.

Și tot în timp ce noi eram tratați ca niște intruși, polițiștii de la fața locului făceau poze cu telefoanele personale și sunau „cunoștințele” să le povestească grozăvia: „Doamne ferește ce e aici!”. Ce s-a întâmplat cu acele imagini? La dosar? Greu de crezut. Mai degrabă prin galeriile telefonice ale unor prietene sau amici.

Menționăm, pentru corectitudine, că ne-am documentat: avem numele tuturor polițiștilor prezenți — de la cei de la rutieră până la criminalistică. Totuși, nu vom dezvălui aceste nume acum. O facem intenționat, pentru a demonstra că respectul nostru există și că nu căutăm expunere gratuită. Dar să fie clar: dacă astfel de abuzuri se vor repeta, vom publica nume, prenume și fotografii — nu din dorința de a hărțui, ci ca un act de transparență și responsabilizare publică.

Știm că acest text va deranja. Că vor fi voci care ne vor arăta cu degetul: „Voi profitați de suferința altora!”, „Mergeți și munciți, nu mai filmați nenorociri!”. Dar tocmai asta facem: muncim. La fel ca voi. Și, asemenea vouă, suntem înjurați, obosiți, uneori expuși pericolului. Nu cerem favoruri. Nu vrem tratament special. Vrem doar bun simț și decență.

Pentru că ceea ce s-a întâmplat aseară nu este un caz izolat. E doar un exemplu – poate mai vizibil – dintr-un lung șir de incidente în care suntem tratați ca o problemă, în loc să fim priviți ca parteneri într-o societate care are nevoie de transparență și informație. De cele mai multe ori, alegem să nu scriem despre aceste umilințe. Din respect. Din bun simț. Pentru că, da, încă mai avem respect pentru uniforma pe care voi ați ales s-o purtați.

Dar și respectul are o limită.

Jurnalistul nu este dușmanul tău. Nu te sabotează. Nu-ți strică imaginea, dacă tu ți-o construiești corect. Iar dacă uneori adevărul doare, nu presa e vinovată. Ci realitatea pe care o reflectă.

Într-un stat normal, presa e pilon al democrației. Într-o societate sănătoasă, jurnalistul are dreptul să documenteze și să relateze fără să fie hărțuit, amenințat sau „orbito-lanternat” la comandă.

Cerem un lucru simplu: lăsați-ne să ne facem meseria. Exact cum și voi vreți să fiți lăsați să o faceți pe a voastră.

Să auzim de bine. Și, de ce nu, să ne privim cu un strop de respect. Măcar profesional.

Material realizat de redacția Baia Mare TV și redacția site-ului www.vasiledale.ro