A bătut din nou Hristos la ușa inimilor noastre creștine să ne cheme într-o frumoasă și sfântă călătorie, la sfârșitul căreia ne va arăta Slava Sa, Slava Crucii și a Învierii Sale din morți, celei de a treia zi.

Este o călătorie duhovnicească de 40 de zile de post, care culminează cu Săptămâna Mare a Sfintelor Pătimiri a Domnului nostru Iisus Hristos.

Poporul lui Dumnezeu își asumă această călătorie pe care Însuși Domnul a făcut-o în numele nostru acum mai bine de 2000 de ani, începând războiul pentru întreaga umanitate cu diavolul – tatăl minciunii și înșelăciunii, în pustiul Carantaniei, iar noi ne asumăm cu bucurie și recunoștință aceeași călătorie pe care, însă, nu o facem singuri, ci împreună cu El.

Să răspundem, așadar, acestei chemări a Domnului și Bisericii Sale și să pornim cu inima înfrântă și smerită pe drumul cel strâmt al Postului la care să adăugăm rugăciune sporită și multe fapte bune creștinești pe care să le împărtășim fraților și surorilor noastre căzuți pe cale între tâlharii păcatelor, răniți și abandonați de lumea care, în graba ei spre nu știu unde, nu mai are timp să vadă suferința umană, singurătatea, abandonul, nedreptatea și boala care bântuie omenirea fără cruțare și fără încetare.

Începem postul cu Vecernia Iertării, din seara zilei de Duminică, 14 martie, „a Izgonirii lui Adam din Rai”, și vom face cale întoarsă către paradisul pe care Dumnezeu l-a dăruit primei perechi de oameni lui, Adam și Evei și, prin ei, întregului neam omenesc.

Biserica lui Hristos ne însoțește ca o mamă iubitoare în această călătorie prin toată rânduiala ei de slujbe mari și sfinte, alcătuite sub inspirația Duhului Sfânt de Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți ai creștinătății și luminători ai lumii. Vom participa în stare de evlavie la slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, săvârșit în toate bisericile și mănăstirile noastre în primele patru zile din săptămâna I a Postului Mare.

Vom participa cu smerenie, credință și umilință la Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfințite săvârșită în Eparhia noastră la ceas de seară și ne vom mărturisi păcatele și greșelile la preotul nostru în scaunul de spovedanie, ne vom curăți și lumina, ne vom căi și ne vom arăta vrednici să ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului cât mai des cu putință. Hristos Domnul ni Se dăruiește spre „sănătate și mântuire, spre iertarea păcatelor și spre nemurirea sau viața de veci”. Așa credem și așa mărturisim noi creștinii înainte să primim Sfânta și Dumnezeiasca Euharistie.

Vom parcurge întreaga vreme a postului silindu-ne să iertăm și să iubim, să aducem pace și lumină în viața, familia și comunitatea noastră, singura datorie de care nu vom fi absolviți la Judecată fiind iertarea, pacea, iubirea și milostivirea după chipul lui Dumnezeu a cărui pecete o avem în noi.

Vom urca treaptă cu treaptă în fiecare zi și în fiecare duminică specială a Postului, înălțându-ne pe scara virtuților către ușile milostivirii divine, în pragul cărora ne așteaptă Tatăl care, cu brațele deschise, cu inimă iubitoare și iertătoare și cu fața senină, ne va cuprinde la sânul său și ne va îmbrățișa cu drag și bucurie părintească, fericit că ne-am întors din calea fiului risipitor, ne va săruta pe creștet și ne va invita la ospățul ceresc în calitate de fii ai Săi.

Apoi, Dumnezeu ne va arăta, în Săptămâna Sfintelor pătimiri a Fiului Său, de câtă iubire este în stare un Părinte pentru copiii Săi, sacrificând pe unicul Său Fiu pentru răscumpărarea, salvarea și mântuirea noastră din ghearele ucigașe ale diavolului și din întunericul morții și iadului, dăruindu-ne, în final, bucuria Învierii prin biruirea diavolului, a morții și iadului de către Iisus Hristos, Fiul Său.

Să începem, așadar, iubiți părinți slujitori ai sfintelor altare străbune, preacuvioși părinți trăitori în sfintele mănăstiri, locurile noastre sfinte, unde rugăciunea nu încetează, candelele nu se sting iar Liturghia este zilnică; și, preaiubiți credincioși, să sfințim timpul ce ne stă înainte, să sfințim viața noastră, să sfințim calea și familia unde trăim și locul unde muncim. Aceasta este lucrare creștinilor! Aceasta este chemarea poporului lui Dumnezeu! Așa trebuie să înțelegem, glasul Mântuitorului care zice: „Voi (creștinii) sunteți sarea pământului…! Voi sunteți lumina lumii…!”. (Mt. 5, 13-14) Voi sunteți fii ai păcii, ai neîndoielii, ai curajului, ai bucuriei! Voi sunteți echilibrul lumii, rațiunea și puterea ei de a merge înainte!

Este greu, viața este grea, strâmtorarea este mare, pericolele sunt multe, dușmanii lui Hristos sunt la tot pasul, dar Domnul ne-a profețit așa: „Vă vor scoate pe voi din sinagogi (biserici și locuri de rugăciune), vă vor prigoni, vă vor aduce în fața judecătorilor. Să nu vă îngrijorați ce și cum veți răspunde, căci vă va da Duhul înțelepciune împotriva căruia nu vor putea sta toți potrivnicii voștri”(In. 16, 2). Să credem în cuvintele Mântuitorului! Cerul și pământul vor trece, a zis Domnul, dar cuvintele și făgăduințele Lui, nu vor trece!

Așadar, să-i cerem Mântuitorului și Preasfintei Sale Maici ajutor sfânt în toată lucrarea noastră duhovnicească spre a avea un post cu folos, de patimi curățitor și de viață sfințitor, care să-L facă milostiv pe Dumnezeu nouă, mult păcătoșilor.

Să nu fiți tulburați și îngrijorați! Vom avea înviere solemnă și măreață, așa cum este Minunea și Praznicul Învierii Domnului Însuși.

Învierea se va face după toată rânduiala noastră de 2000 de ani la miez de noapte (ora 24:00), când clopotele din toată Eparhia și din toată România vor vesti Adevărul cel mare și cutremurător în Cer și pe pământ că „Hristos a Înviat” și lumea a salvat!

Nu vă temeți! Totul va fi bine! Vrășmașul ne vrea dezbinați, certați, împrăștiați, dezorientați și înfricoșați! Aceste sentimente umane sunt străine creștinilor, care au în fruntea lor un Împărat: pe Hristos-Împăratul Cerului și al pământului, Care stăpânește peste viață și peste moarte și peste toate împărățiile, stăpâniile și puterile acestei lumi.

Aș dori, în partea a doua a mesajului meu fratern și părintesc, să îndrept un gând și un cuvânt către îngerii în halate albe – salvatorii de vieți – medicii.

Biserica noastră Ortodoxă a fost și este alături de ostenitorii din Sănătate, pe care i-a numit „Eroii din linia întâi” în toată această perioadă de mai bine de un an de când ne luptăm cu pandemia de coronavirus. Biserica a fost prima care a sărit în ajutorul spitalelor organizând colecte din donațiile ierarhilor, preoților, monahilor și credincioșilor și oferind în fiecare parte a țării, măști, halte și aparate necesare salvării pacienților internați la ATI. Multe milioane de euro a donat Biserica spre a sprijini spitalele. În Eparhia noastră am desfășurat proiectul „Catedralele ajută spitalele”. A fost o datorie umană și creștină să fim împreună, doctorii de trupuri cu cei de suflete, pentru salvarea de vieți și pentru sprijinirea celor aflați în suferință, precum și pentru mângâierea și întărirea celor ce au pierdut ființe dragi, bunici, părinți, frați, surori, copii.

Suntem și rămânem împreună!

Vă rugăm să ajutați și voi Biserica pentru a putea să păstreze liniștea și pacea socială. Nu credem că este înțelept ca purtători de mesaje din lumea medicală să vorbească despre felul cum se va serba Paștile, despre faptul că dacă nu ne vaccinăm nu vom avea Paști firești. Nu este bine nici să constrângem libertatea oamenilor să aleagă sau nu să se vaccineze, nici să dăm de înțeles că Biserica ar fi datoare să facă campanie în acest sens.

Pe de altă parte, există suficientă polarizare în societatea de astăzi, nu trebuie să mai adăugăm și alte motive noi. Libertatea de a alege este sfântă și trebuie să rămână așa.

Să-mi fie iertat ceea ce voi spune: Biserica nu a criticat modul în care decedații de covid la ATI au fost așezați în saci speciali și trimiși familiilor în sicrie sigilate, ca niște ființe necuvântătoare pentru că așa prevedea protocolul. Sigur, pentru știința medicală trupul neînsuflețit este cadavru, dar pentru Biserică și familie nu este așa. Decedatul acela a avut viață, a avut familie, o profesie, și-a adus contribuția la mersul înainte a vieții și societății. Mai mult, a fost botezat, a trăit o viață pe care a înnobilat-o și a sfințit-o prin participarea la viața și Tainele Bisericii. Deci, pentru noi, trupul celui decedat este vrednic de cinstire.

De aceea, Biserica face slujba rânduită spre mângâierea familiei și cinstirea vieții celui adormit și așezarea lui într-un mormânt cu cruce.

Nu ne-a fost ușor nici unora, nici medicilor, nici preoților, să răspundem și să alinăm suferința celor ce au trecut prin această dramă, iar preotul face finalul acestui act tragic încercând, după puterea lui și harul pe care îl are, să fie alături de cei îndurerați, atât ca om, cât și ca părinte al comunității.

Astfel, cu dragoste și prețuire îmi exprim părerea că cele sfinte: Taine, sărbători, evenimente bisericești, trebuie lăsate celor sfințiți, celor acreditați în acest sens, adică slujitorilor Bisericii, să le chivernisească cu înțelepciune și măsură în toate.

Același îndemn l-aș face și comunicatorilor din Comitetul pentru gestionarea Pandemiei. Orice comunicare în legătură cu sărbătorirea Paștilor trebuie făcută după o întâlnire cu reprezentații Patriarhiei și a celorlalte culte.

Patriarhia Română, prin purtătorul ei de cuvânt, a adus câteva clarificări în acest sens, și anume că nu s-a pus problema ca să nu fie sărbătorite Paștile după rânduială și că nu este bine să se producă tulburare pe acest subiect care va fi abordat și rezolvat instituțional. Dacă starea de alertă se menține, autoritățile bisericești și cele guvernamentale vor găsi o modalitate de a da o derogare de la ora 22:00 la ora 24:00 pentru Noaptea de Paști, atât la catolici, care au Paștile mai devreme, cât și la ortodocși, știut fiind că ora 24:00 pentru Slujba de Înviere nu poate fi schimbată decât dacă, Doamne ferește, ar fi stare de război.

Nici televiziunile nu ar trebui să intre pe tărâmul credinței în privința sărbătorii Paștelui făcând speculații, spre a nu produce emoție și îngrijorare în rândul creștinilor, deoarece sunt suficiente probleme pe care nu le putem gestiona cum trebuie, sau așa cum am dori, inclusiv pandemia. Nu este de folos nimănui să mai tulburăm și liniștea creștinilor în Postul Mare și pacea socială, pe care Biserica o promovează cu consecvență și responsabilitate întotdeauna. Așa să ne ajute Dumnezeu!

În final, să fim încredințați că, anul acesta și niciodată, nu vom mai sărbători Paștile noi slujitorii singuri în noapte, plângând în biserici că nu vine nimeni la chemarea „Veniți de primiți Lumină”, și nici credincioșii la casele lor, cu lumânările în mâinile tremurânde, cântând cu lacrimi în ochi „Hristos a înviat”.

Paștile vor fi sărbătorite după rânduială și organizate exemplar, așa cum Biserica știe să organizeze evenimentele ce intră în competența ei, în mod responsabil! Vom primi cu toții lumina sfântă de la Ierusalim și vom cânta cu tot poporul lui Dumnezeu și cu tineretul nostru creștin, care este prezent în număr mare în noaptea de Paști, „Hristos a înviat” în toate bisericile și mănăstirile din România creștină. Slujba Învierii se săvârșește întotdeauna afară, în incinta bisericilor, deci riscurile de infectare sunt minime, iar creștinii vin la biserică cu inimi curate, gânduri luminoase și haine sărbătorești.

Post binecuvântat să ne dăruiască Dumnezeu și să binecuvinteze România și poporul român cel dreptcredincios.

Cu noi este Dumnezeu!
Amin!

† IUSTIN
Episcopul Maramureșului și Sătmarului